E 4:27 AM.
24° Celsius afară, în casă sigur mai mult.
D-aia nu adorm, e prea cald.
F.O.M.O.
Concerte, vacanțe, un pat prea mare, apartament cu AC nefuncțional, nervi, frustrări, gătit, curățenie, o chiuvetă înfundată și refulată – toate mișto când sunt împărțite, toate mai grele de unul singur.
Nu mă afectează, fiecare la momentul și în ritmul lui.
Oare asta își zicea și țestoasa din fabula cu iepurele?
Mai merge asta în societatea curentă, când tot și toate se mișcă la viteze halucinante? Mai este posibil să te miști în ritmul tău și să poți să te bucuri de ce ești, ce-ai făcut și ce ți s-a dat?
Sau mă mint pe mine însumi?
Cerșit de atenție, asta e.
Dacă era ca în toate rahaturile de “male loneliness epidemic” care apar și dai “silent repost”, nu erau 15+ DM channels în care lumea îți scria zilnic. Nu te căuta măcar o persoană pentru un hangout în fiecare weekend.
Inclusiv ce faci acum cu textul ăsta tot asta e. Te victimizezi degeaba și nobody falls for it.
Nu ești singur, doar aștepți să îți pice în poală o persoană care ai impresia că te va iubi așa cum vrei, dar fără să depui și tu efort în direcția asta. Știi că nu așa funcționează.
Oprește-te din ce faci, ai puțin respect pentru tine și începe să chiar faci ceva.
…Bine.
.
.
.
D-aia mă lovesc gândurile la 4:27 AM, că nu dorm.