“Salutări.
Ce faci, cum ești? Trebuie să recunosc, sunt destul de îngrijorat, a trecut ceva vreme de când n-am primit niciun fel de semn de la tine și ești plecat de ceva vreme. Sper că, pe oriunde umbli, ești bine în felul tău.
Pe aici e așa ș-așa, s-au schimbat unele, altele au rămas la fel. Tot aceleași patru camere, așa cum are toată lumea.
Ăla mic tot în cămăruța lui stă, aceleași ziduri groase dublate îl îngrămădesc; fix cum le-ai zidit tu, nu iese, nu intră nimeni. Tot pe calculator își petrece ziua, ori se joacă, ori învață muzică, mai face și practică ocazional, zice că o să-l ajute când se face mare. Mai întreabă din când în când de tine, spune că-i este dor și că începe să se simtă abandonat.
Dincolo, ei nu vor să plece până nu te întorci. Petrec, beau, dansează, mai un board game, mai un șpriț, mai un film, orice să treacă timpul până te vine clipa să te vadă iar și să se bucure de și cu tine. Ar vrea și micuțul să le dea join, dar l-ai zidit prea bine.
În camera pe care ai închis-o cu lacăt (după ce a plecat ea) tot nu s-a mutat nimeni, că na, doar după asta ai plecat. Probabil s-a depus praf, probabil e mizerie, dacă e lacăt pus, eu nu pot să intru să strâng, trebuie să te întorci tu pentru asta, că ai plecat cu tot cu cheie, la urma urmei.
Toate ca toate, uite de ce îți scriu. În camera ta, ultima dintre cele patru, am încercat să o păstrez intactă. Dar e o problemă, una mare. Nu știu cum, nu știu de unde, dar s-a strecurat ceva. Ceva nu bun, asta știu sigur. Ceva plin de venin, de răutate. Inițial era mică și am tot încercat să o scot afară, să o înlătur, dar se tot întoarce, iar de fiecare dată, e din ce în ce mai mare. A ajuns acum să ocupe toată camera și, ușor ușor, se strecoară și în celelalte. Mă sperie ce poate face, ce poate strica, ce poate corupe. Cel mai frică mi-e pentru ăl’ mic.
Așa că, te rog, întoarce-te repede. Doar tu poți să cureți casa asta. Doar tu să scapi de chestia asta. Te rog, până nu e prea târziu. Sper că nu e prea târziu deja…”
——————————————————————————————————
Uite d-asta nu e bine să mergi fără casetofon la mașină, ‘tu-ți gura mă-tii de hoț, ți-o ia mintea razna, te plictisești prea tare, cum ar zice cineva.
source