Oinc oinc.
Bine ai venit! Ce faci, cum te simți? Urâtă vreme afară, nu-i așa?
Ia un loc, te rog. Te servim cu ceva? Ceva cald, un ceai, o cafea?
Să trecem la subiect. Ai datele pe care ți le-am cerut? Perfect, hai să ne uităm peste ele.
Minunate rezultate, felicitări! De mult n-am mai văzut așa progres de la un an la altul.
Care ți-e secretul? Știi, dacă aș putea acum, te-aș clona și aș renunța la colegii tăi, o echipă formată din indivizi la fel de proeficienți ca tine ar duce compania noastră la un nivel mai înalt decât a fost vreodată.
Oinc oinc; și pe mine mai bogat ca niciodată.
Hai să facem o pauză; fumezi, dorești să mă însoțești?
.
.
.
.
Woof woof.
Cum poți descrie acest sentiment?
Când urci in transportul în comun și privești cu scârbă la cei din jur, fie că sunt „nevinovați”, fie că te-au călcat, fie că te împing de la spate să avansezi, deși tu n-ai unde să mai avansezi?
Când privești pe geam defilarea vehiculelor militare pe asfalt aproape nou pe timp de ploaie și tot ce-ți vine în cap este faptul că nu-i făcut să reziste la șenile de tanc și o să cedeze, motiv pentru primari să mai spele niște bani? Sau că asta e tot ce putem să facem cu armata noastră, să defilăm, fiindcă suntem prea mici în lume ca să putem apăra cu ele în caz de nevoie?
Mrrrrr.
Când observi că, de la an la an, cercul de prieteni se micșorează din ce în ce mai mult, iar comfortul casei e din ce în ce mai puternic și eviți contactul cu lumea exterioară din ce în ce mai mult?
Când subiecte care nu te interesează se transformă în static noise în momentul în care lumea îți vorbește despre ele?
Nu știu să descriu acest sentiment, pot doar să-l latru din căsuța în care m-am retras, fir-ai a dracu’ de lună. Fir-ai a dracu’ de lume. Fir-ai a dracu’ de sine.
.
.
.
.
Oinc oinc, o să fie interesant.
Bine te-am regăsit! Ce faci, cum te simți? Ce zi frumoasă e afară, nu-i așa?
Ia un loc, te rog. Te servim cu ceva? Ceva cald, un ceai, o cafea?
Aș vrea să iau o gustare din el, woof woof.
Să trecem la subiect. Ai datele pe care ți le-am cerut? Perfect, hai să ne uităm peste ele.
Of, nu-mi place ce văd. Ce s-a întâmplat cu tine?
Mai ții minte ce ți-am spus acum un an? Când ți-am zis de clonat?
Măcar am apucat să obțin ce voiam de la tine, măcar pentru o perioadă.
Trebuia să vii la mine direct să vorbim. Uite, o să-l rog pe Motan să te ajute. Pis pis.
Motan, am încredere în tine că-l ajuți.
Atât am avut nevoie să aud; awoooooooo
Ai tot suportul meu pe partea asta, dacă tu asta-ți dorești.
Ș-așa scap și de dorința ta de a mă mânca, știu că o ai, chiar dacă nu ți-o exprimi, oinc oinc.
Păi atunci rămâne așa, mersi frumos pentru tot și mult noroc.
.
.
.
.
Deși plouă și e frig, iar tancurile o să strice și mâine asfaltul, chiar e o zi frumoasă afară, parcă nu-mi mai vine să urlu atât de mult la lună. Poate cu timpul nu o să mai urlu deloc.
Dar nu încă, fir-ai al dracu’ de lătrat.
——————————————————————————————————–
Text scris în noiembrie 2019.