…aventurier care se luptă cu un dragon înfricoșător într-o mlaștină unde acesta a venit la vânătoare; la început înaintezi cu frică, mergând de-a bușilea, sperând că acesta nu te vede; știi însă că-ți simte prezența prin miros și că înfruntarea nu poate fi evitată.
Ești obosit de pe drum; nu ești la prima ta aventură, dar asta nu înseamnă că nu consumi energie ca oricare alt om. Ce te-a împins către un dragon? Nevoia.
Se încordează în momentul când te-ai apropiat destul; privești cu atenție cum vârful nărilor îi tremură subit și întoarce capul către tine. Nu ești sigur că te vede cu exactitate, însă nu poți risca și continui să înaintezi. Deodată, observi cum dragonul își deschide gura și un miros de cenușă cuprinde aerul din jur; știi ce urmează.
Zărești o piatră destul de mare după care să te ascunzi de flăcările care țâșnesc din fălcile bestiei și gonești cât poți de repede; căldura te lovește în spate în timp ce alergi, nu ești sigur dacă nu cumva arzi deja; îndată ce ajungi la adăpost, vezi cum spatele pantalonilor este negru, nici măcar de la flamă, a fost suficient doar valul de zăduf. Ești printre norocoșii care au supraviețuit unui asemenea atac și știi că nu o să-l mai poată folosi pentru alte câteva ore. Nu crezi că vreunul dintre voi va mai apuca să treacă prin această experiență.
Sprintezi către dragon, în speranța că-l poți lua prin surprindere; chiar reușești să-i atingi o aripă cu vârful sabiei înainte ca acesta să se ridice prea sus în aer. Deși nu este cu mult mai mare decât un elefant, știi că nu poți scăpa prea ușor din mușcătura lui. Încearcă să folosească din nou atacul de mai devreme, doar că din aer de data asta; privești cu încredere cum se îneacă, iar în momentele următoare te pregătești să te ferești de următoarea mișcare.
Dintr-o dată începe să coboare cu viteză către tine, nu ești sigur dacă o să încerce să te atace cu gura sau cu ghearele din spate; ezitarea te costă o fracțiune de secundă, simți cum te sfâșie pe partea dreaptă a abdomenului; șiroaie de sânge se preling pe picior, iar mișcările îți devin greoaie. Nu înseamnă că dragonul a scăpat; simultan cu mușcătura lui, ai reușit să-i adâncești rana de mai devreme, poate chiar de aceea nici el nu a făcut mai multe daune; încearcă să-și ia din nou zborul, dar nu mai poate; ești pe drumul spre succes.
Se azvârle brusc către tine, încercând să te apuce din nou cu colții; de data asta, ripostezi mai repede și amândoi suferiți răni la picior, șchiopătați împreună. E momentul să preiei inițiativa; nu din curaj, ci dimpotrivă, de frică; deși fiecare mișcare împroșcă și mai mult sânge din abdomen, iar mai nou și din picior, îți înfigi sabia în lateralul bestiei și împingi cu toată forța pe care o mai ai; fiara se agită preț de câteva momente, după care se prăbușește; din păcate, peste tine; ești mult prea extenuat să apuci să te ferești sau să îi dau capul greu de pe tine; te apasă fix pe rana abdominală, respirația încinsă, îngreunată a fiarei oglindind-o pe a ta.
Nu ești sigur că veți supraviețui, deși tot încerci să te eliberezi de greutatea de pe tine; simți cum îți pierzi cunoștința; poate că agitația creată a atras atenția altor persoane din preajma mlaștinei și va veni cineva; sau poate că nu…
Sub clarul de lună , unde îmi petrec nopțile; acolo îmi latru gândurile, frustrări sau bucurii; acolo reflectez;
Dorința de atașament, de contact emoțional, de atingeri fizice, țipete în gol;
Pădurea e deasă, însă mi-e teamă de copacii din ea, de cei pe care nu-i știu;
Trebuie să am curaj ca să nu mai rătăcesc singur; o să am curaj, la fel ca un…
——————————————————————————————————-
Textul de mai sus a pornit ca un exercițiu de descriere pentru un posibil rol de Game/Dungeon Master, dar a evoluat într-un alt fel de exercițiu; în ultimul an și jumătate sănătatea mea mentală nu a fost în cele mai bune condiții, însă am luat hotărârea să fiu mult mai deschis despre asta, iar blogul ăsta o să fie una din sursele unde o să fac asta mai des decât înainte.