E greu, dar nu imposibil.
– Au trecut ani. Tot nu ești ok. Revino-ți, că pierzi timp, energie, claritate mentală.
– Dar vreau să înțeleg, am întrebări multe. De ce? Cum s-a întâmplat? E vina mea? Nu e vina mea?
– Fii sincer cu tine.
E greu, dar nu imposibil.
– Încerc. Am greșit amândoi, recunosc. Dar nu voiam să se termine.
– Încă ții toxic la amintiri. Dă-le drumul.
– Nu pot, vreau să înțeleg.
E greu…
– Înțelegi, nu te preface că nu. Nu te mai minți singur, n-a fost de comun acord.
– Nu, refuz să cred asta.
– Știi că am dreptate. Recunoaște, ai ținut la ea mai mult decât ea la tine și a ales un drum diferit față de ce voiai tu.
– Și e ok. O să fii ok cu cât accepți asta cât mai repede.
– Nu pot.
– Ba da, timpul să accepți că n-ai fost destul de data asta. E în regulă să suferi o dată ce începi să înțelegi, e ok să nu fii ok. Dar altfel nu poți să ieși din puțul ăsta emoțional în care te scalzi de atâta amar de timp. E în regulă să suferi cât rana asta se vindecă, iar eu o să fiu alături de tine oricât o să dureze, am încredere în tine. Am încredere în mine. E greu…
… dar nu imposibil.