Oct 19 2013

Lujerul păcii.

                Nu am făcut chestia asta de ceva timp. Nu sunt sigur că mai ştiu cum se face.

Mi-a fost dor de sentimentul ăsta.

 

                Cadru larg, camera merge cu ele. Se sprijină una pe cealaltă, clătinitul lor creând impresia unui dans de balet prost. Coridorul lung pare să nu mai le arate odată uşa la care trebuie să ajungă. Poate involuntar, au ajuns să-şi combine pantofii. Dacă cineva le-ar poza în acest moment, ar suprinde un amalgam de culori într-o asociere aleatorie ale nuanţelor de gri.

Nu au idee cum, dar reuşeşc în a intra într-o cameră, deşi cheia nu pare a se potrivi. Şi totuşi, arată ca acasă: aceleaşi potrete pe peretele deasupra frigiderului. Ele sunt, cel puţin variantele lor de la terminarea liceului. Vaza care mereu cade când conţine flori e la locul ei, pe măsuţa din mijlocul camerei. Până şi ciorapul ce i s-a rupt Adrianei la plecare a rămas căzut lângă pat.

Iulia ia cheia şi verifică din nou. 313 faţă de 420. Şi totuşi cum au reuşit? Îşi aruncă câteva priviri nedumerite, încercând să vadă dacă se gândesc la acelaşi lucru:

“Oare o fi de la vin? Oare o fi de la câte ţigări om fi fumat? Sau poate ni se trage de rimel, doar am plâns destul astă-seară. Boii dracu’! ”

                Printr-un scurt schimb de replici, hotărăsc să abandoneze subiectul şi să meargă la culcare; până la urmă au avut o noapte lungă. Iulia încearcă să-şi perie părul vopsit în nuanţe vişinii, în timp ce Adriana se chinuie să-şi desfacă sutienul. O mireasmă grea de alcool umple camera, deja îmbibată de aroma ţigaretelor pe care fetele şi le rulează zilnic.

Un ultim schimb de priviri; un ultim gând se perpetuă înainte de somnul mult aşteptat:

“Când mă gândesc că mâine o iau de la capăt, mi se face greaţă. Sper că Adriana poate să-mi facă faţă; nu vreau să mai plâng după el.”

“Iulia, te vreau pentru mine şi tu nu vezi. Boii noştrii nu ne merită, măcar în seara asta aş fi vrut să pot să te am doar pentru mine, cu totul. Poate mâine, când ne vom mai minuna în ce camera vom mai nimeri.”

P.S.: Cu siguranţă am uitat cum se face asta.